miercuri, 10 martie 2010

Nascut pe 10 martie...

           10 martie... O zi care imi place in mod special si de care ma leaga multe amintiri... De la petrecerile de familie cu prieteni din copilarie, la chefurile din liceu (imi aduc aminte de crama de la Alcadibo - prin 2000, cind afara ningea si noi mergem pe jos printre fulgii de zapada, spre centru...) si aici in mod special de petrecerea de 18 ani... (prietenii stiu de ce!),  la petrecerile din facultate, toate au insemnat ceva; fiecare zi de 10 martie a fost unica, a avut minunea ei! Chiar daca uneori a fost soare iar alteori a fost nor (la figurat vorbind...), nu mi-a pasat niciodata si a trait-o ca pe minunea mea! Le multumesc celor care au fost si sint alaturi de mine si imi doresc sa-i simt pe cei mai buni prieteni alaturi intotdeauna, sa fie primavara in viata tuturor si sa primesc mai mult soare in viata mea! <:-P

4 comentarii:

  1. Nu te-am uitat si iti doresc sa cresti mare si cuminte,multi ani de-acu-nainte.LA MULTI ANI!

    P.S.Cu prima ocazie cand vii in Pitesti,poate nu dai si tu un sprit de vin,un carcalete,ceva...:-c

    RăspundețiȘtergere
  2. De ceva vreme ma urmareste o amintire ce-mi revine mereu si mereu in minte.... nu stiu de ce...poate ca o concluzie a vietii mele...am sa ti-o impartasesc si tie...
    Ca si cum ar fi fost ieri, mi-a venit in minte ziua in care, cu parintii in vacanta la Olanesti, am auzit povestea unei fete care a preferat sa plece dintre oameni…atata suferinta intr-un suflet de fata ! Localnicii ne-au aratat mormantul ei pe o creasta de munte unde ea a dorit sa se odihneasca …. Am ascultat povestea si atat ! Aveam doar 12 ani. Eram greu de impresionat. Nu prea ma atingeau multe…Stateam departe de oameni… Poate de aceea mi-am adus aminte ceva la care nu m-am mai gandit niciodata pana azi : pentru ca azi sunt departe de oameni.
    Dar a venit o a doua zi si mancam niste pere zemoase si dulci (cred ca niciodata nu am mai mancat asa pere minunate !) si ma uitam in oglinda unui geam cum se scurgeau fire de zeama dulce pe barba…si, apoi, pe gat…si parca simteam cum fiecare strop patrunde in piele, in mine… Nici nu mai mestecam imbucaturile. Muscam doar si presam miezul cu dintii sa vad cum se prelinge sucul acela. Imi placea cum se adunau razele de soare in mine…Si ma uitam nemiscata cum bazaiau si mustele si albinele in jurul meu….si apoi am inceput sa plang ! Deveneam OM… Si-atat am plans … Si ma gandeam la povestea cu fata care a murit din prea multa iubire… Si mi se amestecau lacrimile sarate cu sucul dulce de pere pe gat…. Poate de atunci ar fi trebuit sa stiu ca dulcele este amestecat cu sarat…Sau poate am stiut, dar am uitat o vreme…. Acum mi-a venit in minte amintirea aceasta, care statea ascunsa si sfioasa in mine.

    De fapt asta cred este amestecul din viata mea : totul e dulce si sarat in acelasi timp !

    EU
    19.03.2010

    RăspundețiȘtergere

Comentezi...?!