Viata de ciine (!?!)

           Toti ne vaitam de cite probleme avem, de cita raspundere, de cita indolenta din parte sefilor, de cita nedreptate avem parte la tot pasul, etc. Si atunci concluzionam: avem o viata de ciine! Dar viata de ciine nu este asa de urita si de grea, nu pentru toti ciinii cel putin. Deci, unii dintre noi o ducem chiar bine, prin analogie... Nu ma credeti? Iata dovada:

                                                          

                                                                  

           Citi dintre noi n-am da orice sa fim atit de liberi ca    el? Citi dintre noi au uitat ce inseamna sa nu depinzi de nimeni, sa nu fii nevoit sa faci ceva pentru ca ti se ordona, sa nu ai nici o grija...?

Macar pentru citeva secunde sa incercam sa uitam de toate problemele si sa ne imaginam ca traim ca EL...

Iarna nu-i ca vara...

           Am puteam crede ca si cel mai tembel om poate face diferenta intre vara si iarna, nu?! Ei bine, sint destui cei care vad floricele pe cimpii, frunze verzi ce se leagana in bataia vintului caldut, etc. in timp ce pe sosele viscolul isi face de cap... Printre acesti vesnici visatori se numara si autoritatile, care nu fac NIMIC, dar NIMIC pentru a-i ajuta pe cei aflati pe drum. Concret: duminica ma intorc spre Bucuresti, pe autostrada, evident. Cum intri pe A1, de la vama, coada de tir-uri; urmeaza un sector de drum de vreo 20 de km pe care se circula cit de cit bine (max 50 km/h) dupa care incepe distractia, de la km 80 pina la 56 mergeam cu 30-40 km/h, urmind ca apoi sa stam pe loc vreo 20 de min, dupa care coloana se-ngituie pe cca 30 de km, intr-o succesiune de opriri si inaintari cu max 10 km la ora.

          Conditiile meteo se prezentau cam asa: viscol puternic, care arunca in parbriz fulgii de zapada adunati gramada de nu mai vedeai la 5m in fata, vint care simteai ca te arunca de pe o banda pe alta, zapada care cadea necontenit...

           Trafic: cei cu masini de teren sfidau pe oricine, mergind cu pina la 70 km/h unde se putea si pe unde se putea, inclusiv pe banda de urgenta; altii trasesera deja pe dreapta si erau masini care nu se mai vedeau, fiind acoperite de zapada; altii iesisera pe cimp sau se indreptau spre benzinarii. Ceea ce nu am precizat esta ca pe toata autostrada nu am vazut nici o masina de deszapezit... Incredibila aceasta indolenta!

           Nu am cedat si am mers pina la capat, cu orice pret, cu orice sacrificiu... Am intrat pe autostrada la ora 17:00 si am ajuns la 20:30 in Bucuresti... Aici politia pusese o gramada de zapada in jumatatea sensului spre Pitesti: o inchisesera! De ce plm sa ne mai straduim sa o deszapezim? Mai bine o inchidem, nu?!

          Si, colac peste pupuza, Berceanu spunea ieri: "Sa nu va mirati ca nu o sa acoperim nici o groapa la vara, pentru ca toti banii i-am dat pe deszapezit!" Sa mori tu??? Care plm deszapezit? Ai fost tu pe A1 sau in tara, alaturi de cei care au innoptat pe sosele sa vezi cum e, sa ii intrebi cum se simt? NU... Atunci fa ceva cu banii nostri, cu banii publici si nu mai zi nimic, nu te mai scoate tu ca ai dat banii unei firme incompetente, probabil o licitatie aranjata...

          Iata si citeva imagini de la fata locului (exact asa se vedea prin parbriz din cauza viscolului):

Traim ... intr-un fel unic, impins la extrem intr-un oarecare fel...

           Traim, dar o facem intr-un fel unic, impins la extrem intr-un oarecare fel... De ce spun asta? Pai as putea argumenta astfel:

- ne trezim dimineata pentru a merge la serviciu; ne dam jos din pat, ne uitam pe geam - ninge

- dupa ce iesim din scara blocului inca ametiti de somn, ne trezim brusc dupa ce aproape ca am cazut pe gheata de pe trotuare, pe care nimeni nu se indura sa-i faca nimic...

- ne urcam intr-un mijloc oarecare de transport public si dam piept aerului greu respirabil si inghesuielii citadine; nimanui nu-i pasa, uneori astepti cite 20 de minute in statie pina vine un autobuz...

- speri in sfirsit ca iti savurezi cafeaua calda la birou si ca nimic nu-ti va fura aceasta placere; ei bine, poate ca mailurile pe care faci greseala sa le citesti imediat dupa ce deschizi calculatorul te vor face sa nu-ti mai doresti sa simti aroma cafelei, ci doar speri ca ziua sa treaca numai rezolvindu-le pe acelea si atit; nu se va intimpla: intotdeauna vor fi altele si altele s cafeaua va ramine jumatate (in cel mai bun caz) uitata pe birou...

- intri efectiv "in problema", te chinui sa rezolvi totul perfect; NU se poate sa fie chiar atit de bine; un simplu telefon schimba totul si brusc nu mai ai chef decit sa privesti ceasul de pe perete, care brusc devine aliatul tau in lupta cu timpul, el negresind niciodata momentul in care vei fi din nou liber...

- in sfirsit s-a terminat o alta zi de munca; gindul la drumul spre casa te face sa zimbesti; dar zimbetul piere usor in statia in care astepti cel putin 15 minute pina vine troleul de care ai atita nevoie...

- ajungi acasa, unde timpul parca fuge spre a intimpina cu bucurie ziua care bate la usa...

         Si atunci, pentru ce toata bataia asta de cap? Raspunsul este simplu: pentru a plati facturi, impozite, taxel, etc. Trage linie si aduna pe linga cheltuieli si nervii tocati secunda de secunda...

         Traim, si o facem intr-un fel unic, impins la extrem intr-un oarecare fel...