Si a fost o saptamina in Feeria...

           A trecut o alta saptamina de Feeria, cu program aiurea de 6 si 12 ore, cu agitatie, cu haos, cu nopti pierdute din cauza oboselii si a caldurii, cu goana dupa ultimul tramvai 41, cu aglomeratie dimineata, cu multi nervi! Si a trecut aceasta saptamina, care m-a marcat! Pentru cei care nu stiu, in Mall Baneasa este un magazin de animale (Petland) in care sint expuse (bineinteles) animale; dar nu oricum, ci claie peste gramada! Adica papagali si pasari urlatoare deasupra iepurilor, linga iepuri hamsteri si porci de Guineea, in spatele lor ciini si pisisci, agatate de perete acvarii, ce sa mai: haos total!

          Si pentru ca zi de zi vedeam iepurasii efectiv terminati de oboseala (de la galagia pasarilor care se aude de la 30 de m de magazinul asta) si fara nici un chef de minca sau de a se juca sau de a face orice altceva am decis joi sa-i iau eu pe cei mai amariti dintre ei, din mila care m-a patruns asa de tare ca n-am mai suportat! Si asa m-am facut cu 2 iepurasi minunati pe care i-am inzdravenit in 2 zile! M-am atasat enorm de ei si parca ma fac sa uit de orice problema si de orice necaz si ginduri negre numai cind ii vad... Regret si ca trebuie sa merg la serviciu pentru ca nu sint linga ei... Ce sa mai, ii iubesc enorm!

          Dar din pacate nu ii pot tine prea mult timp in casa, mi-as bate joc de libertatea si "copilaria" lor (au numai 1 luna)! Asadar, daca-i vrea cineva (stiu ca despartirea va fi grea...) care le poate oferi spatiu si foarte multa dragoste pls comment...

P.S. Mai jos o imagine de la magazinul din Feeria, asa ca sa vedeti ce conditii au pet shop-urile din Romania, in care numai cistigurile primeaza, nu si fericirea animalutelor... Asa erau de lesinati...

Viata de ciine (!?!)

           Toti ne vaitam de cite probleme avem, de cita raspundere, de cita indolenta din parte sefilor, de cita nedreptate avem parte la tot pasul, etc. Si atunci concluzionam: avem o viata de ciine! Dar viata de ciine nu este asa de urita si de grea, nu pentru toti ciinii cel putin. Deci, unii dintre noi o ducem chiar bine, prin analogie... Nu ma credeti? Iata dovada:

                                                          

                                                                  

           Citi dintre noi n-am da orice sa fim atit de liberi ca    el? Citi dintre noi au uitat ce inseamna sa nu depinzi de nimeni, sa nu fii nevoit sa faci ceva pentru ca ti se ordona, sa nu ai nici o grija...?

Macar pentru citeva secunde sa incercam sa uitam de toate problemele si sa ne imaginam ca traim ca EL...

Uneori chiar nu iese...

Cu totii am avut in copilarie un vis pe care eram atit de siguri ca ni-l vom indeplini! Acel vis inocent putea fi legat de job-ul pe care il doream, de o pozitie inalta pe care urma s-o ocupam (de ex. presedinte - ca tot e la moda in perioada asta), de familie, de orice credeam noi ca e frumos.

Stiu ca suna aiurea (acum) dar cind eram inca la gradinita si am fost intrebat ce vreau sa ajung, am raspuns: dirijor! Nu stiu nici acum de ce am spus atunci asta, dar stiu insa ca am crezut ca asa va fi! Mi-a placut mie atunci... Imi amintesc ca eram foarte curios, puneam mii de intrebari despre orice si eram foarte serios cind se vorbea despre mine; nu suportam nici un repros!

Dar anii trec (fir-ar sa fie!) si din visul tau nu mai ramine nimic: doar amintirea ca l-ai avut cindva si stiu ca stii ca ai crezut! Nici macar aproape de indeplinirea lui nu ai fost vreodata! Cita nedreptate! Revenind la exemplul meu: de la faimosul dirijor care avea sa incinte sali pline de spectatori, sa primeasca valuri de aplauze si al carui nume sa fie mentionat in tot orasul pe mii de afise am ajuns....... ce draq s-a intimplat? Faima, maiestria, talentul, toate au disparut! (parca as fi eroul din joc: The Fall of Max Payne). In locul lor au aparut alte sentimente, precum nesiguranta, stare aproape permanenta de nervi, ura, etc.

Sint ceea ce mi-am dorit? Voi fi vreodata? Sau sint condamnat la a primi reprosurile pe care evitam (si evit) prin orice mijloace sa le aud? Si culmea e ca acum sint si gratuite (ca doar e criza, nu se mai dau pe bani)!

Stiu ca ai zimbit (cel putin) citind toate astea, dar TU ti-ai indeplinit visul?

LA MULTI ANI, DANEEE!

Aaaaaaaaaaaaaahhhhhhhh......... Nu pot sa cred ca am uitat! Fuckkkkk! Dar mai bine mai tirziu decit niciodata! La Multi Ani, Daneeeee! Sanatate si toate bune! Stiu ca treci printr-o perioada, sa zicem, mai dificila, dar toate trec si sint sigur ca vei avea mult noroc cit de curind! Sint alaturi de tine... Si inca o data LA MULTI MULTI ANIIIII !!! Prietenii nu se uita NICIODATA! Si nici toate cele prin care am trecut impreuna atitia ani! Ma bucur ca te-am cunoscut si sint sigur ca vom mai trece prin multe in continuare, fie bune... fie rele! Petrecere frumoasa (sper c-ai avut!) si bineinteles... sa dai de baut!

UPDATE: Sint inca in grafic cu urarile... Dar e cu anticipatie! (avind in vedere ca mai e pina pe 27)

Va mai amintiti de Radio Vacanta?

Cind eram mic (adica 7-10 ani, undeva pe acolo) si mergeam la mare cu ai mei, singurul post pe care il auzeam in camera de hotel sau pe plaja era Radio Vacanta! Citi dintre noi ni-l mai amintim ?! Rasunau voci minunate din muzica romaneasca (dar nu numai) in toate difuzoarele instalate pe plaja si la toate terasele... Si pentru ca tot mi-am amintit de acest post de radio si de mare si de soare si de faptul ca exista viata in afara biroului si de copilarie... si de multe altele, iata ca el inca exista: click aici pentru a asculta online...

Cel mai enervant joc din lume

Click to play este chiar cel mai enervant joc pe care l-am vazut vreodata... Si culmea e ca desi te dispera nu poti renunta la a trece la the next level! WTF?!

1 Iunie - Ziua Copilului, Ziua noastra

La multi ani tuturor celor care sint copii, celor care se simt copii si celor care vor sa ramanina copii!
E un prilej pentru noi, cei maturi, sa-i sarbatorim pe cei mici, sa ne amintim de copilul din noi, sa rememoram clipele petrecute in anii inocentei. E momentul când le zâmbim mai des copiilor noştri sau celor pe care îi întâlnim. Când am vrea să fim din nou printre personaje de poveste, ca atunci când citeam o carte de basm.
Eu ma gindesc la acei ani incepind povestea cu ,,a fost odata”: Nu ma despart prea multi ani de copilarie dar am devenit totusi nostalgic gindindu-ma cit de repede si de frumos au trecut anii inocentei mele. Ca orice baiat preferam joaca in fata blocului, drumetiile cu prietenii, mersul la bunici, dar de mic copil parintii mi-au insuflat dorinta de a citi. Ceea ce mi se parea un chin la inceput a devenit mai tirziu o placere sa constat ca ma regaseam in multe dintre personajele cartilor citite.
Eram, pe rind, in imaginatia mea, eroul din "Winnetou", ma regaseam in "1000 de leghe sub mari", ma asemanam si zburam cu "Peter Pann", cutreieram lumea alaturi de "Huckleberry Finn", sustineam infocat ideile lui "Don Quijote", faceam toate boacanele impreuna cu Nica din "Amintiri din copilarie", luptam ca un adevarat cavaler alaturi de "Cei trei muschetari", vorbeam cu animalele invatat de Mowglie din "Cartea junglei", visam pe rimele poeziilor eminesciene, ma credeam mai ceva ca "Praslea cel voinic" si ma consideram ... "Fat-Frumos"...!
Am descoperit cu placere sa-mi regasesc ulterior, in salile de cinema, personajele preferate proiectate in filmele hollywood-iene...
Cine nu-si aminteste de Tom & Jerry, Donald Duck, Pantera Roz, Woody etc, personaje care ne-au amuzat ani in sir si care dainuie vesnic in sufletele noastre?! Mi-e foarte greu sa inteleg desenele din ziua de astazi, pline de violenta, fara substanta si fara morala...
Rememorind aceste clipe am devenit nostalgic si ma intreb: oare "unde esti copilarie, cu padurea ta, cu tot?"


Nicu Alifantis - O, ramai
Asculta mai multe audio Muzica »

O tempora o mores!

Nu stiu de ce, dar de la o vreme ma simt putin mai mult nostalgic... Imi amintesc cele mai frumoase clipe din viata de parca zilele vor intra in sac. Noaptea visez ca sint la mare sau urcind pe munte spre Iezer... Cred ca drumul acela m-a impresionat atit de mult incit n-am sa-l uit niciodata, semanind parca cu drumul spre Mecca! Si privind pe strada copiii care trec tot ceea ce imi inspira este: I'm addicted to my PC! I ignore you...please do the same to me! In copilarie eram addicted to: Boni Bon :X, Jelibon :X, surprize de la Gumele Turbo :X... Ma credeti ca as da oricand tot ca sa mai fie macar o zi cum era atunci... ?! Cei din ziua de azi au in cap doar games, blood, violence si Mafia, Parazitii sau manele... WFT? O tempora o mores!

P.S. Iata ce vreau de fapt sa spun...