Se afișează postările cu eticheta saptamina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta saptamina. Afișați toate postările

miercuri, 10 decembrie 2014

Herastrau - August 2014

Iata ca am gasit un draft de post din august a.c. si m-am gindit sa-l editez pina la capat... Incepusem asa:
"Ma bucura fiecare clipa petrecuta in Herastrau, e cel mai frumos parc din punctul meu de vedere, iar faptul ca am ajuns azi acolo, dupa foarte mult timp, m-a relaxat si mi-a redat noi sperante si idei!
Nu vreau sa mai adaug nimic pentru ca imaginile sint destul de graitoare..."





luni, 9 iunie 2014

O oaza de cultura

          Pentru ca tot au fost 3 zile libere si pentru ca nu a fost sa fie mare, a fost ,,aproape'' munte: Cimpina. Si daca zici Cimpina, bineinteles ca te gindesti la Castelul Iuliei Hasdeu.
          Asadar, ne-am urcat in masina si cu ajutorul GPS-ului am ajuns la castel, localizat cumva la iesirea din oras, linga scoala de politie.
          Si pentru ca-n tara asta totul e la soarta, nu aveam cum sa facem rabat de la regula: castelul era inchis publicului, fapt nementionat pe site; paznicul a zis ca a plouat in interior - o fi forta majora, dar sa nu anunti pe niciun canal media nu pot intelege. Asadar, resemnati, l-am putut vizita numai pe exterior...
         Ceea ce-a urmat se poate vedea din imaginile de mai jos:









duminică, 22 ianuarie 2012

Ninsoare pe A1 Bucuresti-Pitesti

           Asa se vede pe A1 ziua care a adus prima ninsoare din acest 2012... Bineinteles, utilajele de deszapezire nu erau acolo in acele momente, iar cind au aparut aruncau pietris amestecat cu sare, pietricelele sarind pe capotele masinilor ca o grindina deasa... Asa se face in Romania!



marți, 27 septembrie 2011

Toamna... la mare

            Zilele insorite de septembrie au prelungit sejurul pasionatilor de mare pina la jumatatea toamnei. Liniste, relaxare, soare si apa calda, de toate acestea s-au bucurat cei care s-au aflat zilele acestea pe litoral. Daca faci abstractie de plaja murdara si terasele abandonate, te poti bucura de plimbari romantice pe faleza sub ploaia de frunze ruginii.
            Cu frumusetea, farmecul si tainele ei, marea ramine o revelatie pentru fiecare anotimp! Sper sa transmit briza si romantismul prin prisma pozelor de mai jos...

joi, 18 august 2011

Muntii Bucegi

           Pentru iubitorii de munte, aventura si natura recomand traseul Paduchiosu' ce urca spre Hotel Pestera. Drumul ingust, proaspat asfaltat si panorama da senzatia ca esti deasupra tuturor. O singura manevra gresita va fi cu siguranta si ultima, la aceasta contribuind faptul ca inca se lucreaza la traseu, iar lipsa parapetilor iti da fiori. Astfel, soferii neexperimentati sint rugati sa stea acasa! :P Am vazut o singura femeie la volan care regreta ca a ales acest drum...
          Partea buna a amenajarii drumului este ca va atrage turisti si va ridica pretul terenurilor din zona, se vor amenaja mai multe spatii de cazare, pirtii, etc.
          Partea mai putin buna este ca localnicii sint deja deranjati de trafic, ei practicind oieritul si cresterea animalelor de pe vremea dacilor si nu mai putin faptul ca acest parc natural va fi in curind impinzit de fumurile gratarelor si resturile menajere lasate de unii turisti, conform specificului romanesc.
          In continuare citeva imagini care sper sa va determine sa alegeti partea buna (pe care am descris-o mai sus):

sâmbătă, 7 mai 2011

Evenimente bucurestene: Aeronautic Show & Zilele Muzeului Militar

           Doua evenimente remarcabile s-au desfasurat pe 7 mai in Bucuresti: demonstratii aviatice pe Lacul Morii si Zilele Muzeului Militar National Regele Ferdinand I care au fost sarbatorite cu mare fast. Desfasurarea simultana a evenimentelor i-a determinat pe cei fascinati de acrobatii si arme sa se deplaseze dintr-un loc intr-altul pentru a admira profesionalismul si daruirea atit a aviatiei cit si a trupelor terestre. Avind ca tema "Romania in in timpul celor II Razboaie Mondiale", soldatii si elevii Liceului Militar au ilustrat prin simulari evenimente petrecute in acele perioade, adunind de la mic la mare un public entuziast.
           Din mijlocul evenimentelor sper ca imaginile de mai jos sa ilustreze ceea ce am trait acolo si, mai ales mesajul care au dorit sa il transmita protagonistii:

Aeronautic Show

Zilele Muzeului Militar

sâmbătă, 26 martie 2011

Apachen (1973)

           Va recomand un film de aventura, o coproductie DEFA Berlin, bine realizata in care il putem admira pe maestrul Colea Rautu. Realizat in 1973, filmul se bazeaza pe fapte petrecute la farsitul anilor 1800, in timpul razboiului Americano – Mexican. Un film bine realizat, care ne destinde si aduce in prim plan figura acestui mare actor, capabil sa joace o diversitate de roluri, chiar si de indian. Expresivitatea, puterea uimitoare de a se transpune in personaj fac din Colea Rautu  unul dintre marile nume romanesti, o dovada de ,,forta si tarie”.
          Si pentru ca uneori cuvintele sint de prisos, sa lasam imaginile sa vorbeasca de la sine:

joi, 28 octombrie 2010

Adio, dar ramin cu tine...!

           Cam asa ar trebui sa sune majoritatea titlurilor din ziare dupa ce ieri a picat Motiunea si Guvernul Boc isi exercita in continuare atributiile... A fost haos, a fost dezorganizare si o acuta lipsa de interes si implicare din partea celor care au venit din provincie nu sa manifesteze, ci doar sa viziteze putin capitala... Dupa cele vazute si petrecute ieri, imi dau seama ca se poate si mai rau, ca inca romanii mai au bani, mai au una-alta... Deci nu ii intereseaza nimic... deocamdata!
           Pe de alta parte, tara nu este pregatita pentru anticipate: doar nu avem bani de aruncat pentru asta in speranta ca PSD mareste a 2-a zi salariile (sa fim realisti: de unde draq au astia bani? or sa zica: "asa am mostenit, nu am stiut ca nu sint bani!")...
          Concluzia este ca ar trebui sa lasam naibii grevele (ca tot nu prea stim ce sint alea si cum se organizeaza, etc.), sa punem osu' la treaba - mai ales bugetarii, care au toate sarbatorile libere si nu stau mai mult de 8 ore la munca, nu ca noi, cei din privat, care tinem toata economia tarii - si poate o scoatem la capat pina la urma!

marți, 10 august 2010

Bucuresti-Milano-Verona-Bucuresti

           Dupa o zi agitata in care am alergat de la Bucuresti in Italia si retur, dar care a meritat din toate punctele de vedere, iata mai jos citeva imagini de pe drum :D:

miercuri, 26 mai 2010

Noi scriem romaneste (dar nu dublam!)


 ... cum fac cei de la Antena 3 pe site-ul lor...
      Deci, se intimpla si la case mai mari...!

marți, 18 mai 2010

Daca e miercuri sint proteste...

           Miine vor fi proteste de mare anvergura: sint asteptati la Bucuresti in jur de 60.000 de oameni, printre care si vestitii vestului: minerii, in jur de 1.500... Acum sa-l vedem pe dl Boc cu ce elicopter va fugi :) Cu toate ca se spune ca aceste proteste vor dura de la ora 11:00 la ora 14:00, ma cam indoiesc! Adica cum!? Sa te vezi in fata Guvernului alaturi de atitia mii de oameni si sa termini pasnic la ora stabilita?! Ce esti prost?! Se vor juca mai mult ca sigur prelungiri!
          Si daca la toate astea mai adaugam si materialele de instiga la revolta ce circula atit pe mail-uri cit si in cadrul retelelor sociale...

vineri, 2 aprilie 2010

Greva la RATB...

           Ieri, dupa ce ca trebuia sa ramin la birou 12 ore din cauza unui curs online (cei care cunosc acest procedeu isi pot da seama cu usurinta ca e o timpenie totala sa stai ore-n sir cu receptorul la ureche pina nu-ti mai simti gitul...) a trebuit sa merg la metrou. Asadar, informat fiind de aceasta greva in jurul orelor 7:30, plec incet dar sigur spre "tren"... Pulsul strazii era urmatorul: puzderie de oameni care alergau bezmetici, injuraturi in trafic, claxoane care se auzeau de la Brasov cred, haos general... Ajung la metrou, peronul plin... Ma uit la timer: nu mai trecuse de 4 minute... Mai astept 1 minut si apare... Era deja plin... Nu mai voiam sa ma inghesui, dar incercarea de a ma intoarce a fost in zadar: in 10 secunde m-au impins din spate de-am ajuns la jumatatea primului vagon subit! Aici incepe show-ul: toti injura, ii injura si pe cei de la Metrorex, nu mai conteaza, doar sa te descarci pe cineva...
           Dupa aproximativ 20 de min ajung la Unirea: buluc sa schimbam magistrala! Pffff... ajung unde trebuie... Inca 2 minute de rabdare si vine metroul... In sfirsit: Universitate! Dupa timpul petrecut sub pamint, ies la lumina transpirat, obosit, fara chef si plin de nervi! Si partea nasoala e ca era abia dimineata!

luni, 1 martie 2010

A venit primavara!

... cel putin calendaristica! Si pentru ca azi e 1 Martie, le fac cadou un martisor virtual tuturor doamnelor, domnisoarelor si travestitilor (nu e nici o discriminare, asa ca fara comentarii aiurea...)






















O primavara minutata tuturor!

marți, 9 februarie 2010

Iarna nu-i ca vara...

           Am puteam crede ca si cel mai tembel om poate face diferenta intre vara si iarna, nu?! Ei bine, sint destui cei care vad floricele pe cimpii, frunze verzi ce se leagana in bataia vintului caldut, etc. in timp ce pe sosele viscolul isi face de cap... Printre acesti vesnici visatori se numara si autoritatile, care nu fac NIMIC, dar NIMIC pentru a-i ajuta pe cei aflati pe drum. Concret: duminica ma intorc spre Bucuresti, pe autostrada, evident. Cum intri pe A1, de la vama, coada de tir-uri; urmeaza un sector de drum de vreo 20 de km pe care se circula cit de cit bine (max 50 km/h) dupa care incepe distractia, de la km 80 pina la 56 mergeam cu 30-40 km/h, urmind ca apoi sa stam pe loc vreo 20 de min, dupa care coloana se-ngituie pe cca 30 de km, intr-o succesiune de opriri si inaintari cu max 10 km la ora.
          Conditiile meteo se prezentau cam asa: viscol puternic, care arunca in parbriz fulgii de zapada adunati gramada de nu mai vedeai la 5m in fata, vint care simteai ca te arunca de pe o banda pe alta, zapada care cadea necontenit...
           Trafic: cei cu masini de teren sfidau pe oricine, mergind cu pina la 70 km/h unde se putea si pe unde se putea, inclusiv pe banda de urgenta; altii trasesera deja pe dreapta si erau masini care nu se mai vedeau, fiind acoperite de zapada; altii iesisera pe cimp sau se indreptau spre benzinarii. Ceea ce nu am precizat esta ca pe toata autostrada nu am vazut nici o masina de deszapezit... Incredibila aceasta indolenta!
           Nu am cedat si am mers pina la capat, cu orice pret, cu orice sacrificiu... Am intrat pe autostrada la ora 17:00 si am ajuns la 20:30 in Bucuresti... Aici politia pusese o gramada de zapada in jumatatea sensului spre Pitesti: o inchisesera! De ce plm sa ne mai straduim sa o deszapezim? Mai bine o inchidem, nu?!
          Si, colac peste pupuza, Berceanu spunea ieri: "Sa nu va mirati ca nu o sa acoperim nici o groapa la vara, pentru ca toti banii i-am dat pe deszapezit!" Sa mori tu??? Care plm deszapezit? Ai fost tu pe A1 sau in tara, alaturi de cei care au innoptat pe sosele sa vezi cum e, sa ii intrebi cum se simt? NU... Atunci fa ceva cu banii nostri, cu banii publici si nu mai zi nimic, nu te mai scoate tu ca ai dat banii unei firme incompetente, probabil o licitatie aranjata...
          Iata si citeva imagini de la fata locului (exact asa se vedea prin parbriz din cauza viscolului):

marți, 2 februarie 2010

Traim ... intr-un fel unic, impins la extrem intr-un oarecare fel...

           Traim, dar o facem intr-un fel unic, impins la extrem intr-un oarecare fel... De ce spun asta? Pai as putea argumenta astfel:
- ne trezim dimineata pentru a merge la serviciu; ne dam jos din pat, ne uitam pe geam - ninge
- dupa ce iesim din scara blocului inca ametiti de somn, ne trezim brusc dupa ce aproape ca am cazut pe gheata de pe trotuare, pe care nimeni nu se indura sa-i faca nimic...
- ne urcam intr-un mijloc oarecare de transport public si dam piept aerului greu respirabil si inghesuielii citadine; nimanui nu-i pasa, uneori astepti cite 20 de minute in statie pina vine un autobuz...
- speri in sfirsit ca iti savurezi cafeaua calda la birou si ca nimic nu-ti va fura aceasta placere; ei bine, poate ca mailurile pe care faci greseala sa le citesti imediat dupa ce deschizi calculatorul te vor face sa nu-ti mai doresti sa simti aroma cafelei, ci doar speri ca ziua sa treaca numai rezolvindu-le pe acelea si atit; nu se va intimpla: intotdeauna vor fi altele si altele s cafeaua va ramine jumatate (in cel mai bun caz) uitata pe birou...
- intri efectiv "in problema", te chinui sa rezolvi totul perfect; NU se poate sa fie chiar atit de bine; un simplu telefon schimba totul si brusc nu mai ai chef decit sa privesti ceasul de pe perete, care brusc devine aliatul tau in lupta cu timpul, el negresind niciodata momentul in care vei fi din nou liber...
- in sfirsit s-a terminat o alta zi de munca; gindul la drumul spre casa te face sa zimbesti; dar zimbetul piere usor in statia in care astepti cel putin 15 minute pina vine troleul de care ai atita nevoie...
- ajungi acasa, unde timpul parca fuge spre a intimpina cu bucurie ziua care bate la usa...
         Si atunci, pentru ce toata bataia asta de cap? Raspunsul este simplu: pentru a plati facturi, impozite, taxel, etc. Trage linie si aduna pe linga cheltuieli si nervii tocati secunda de secunda...
         Traim, si o facem intr-un fel unic, impins la extrem intr-un oarecare fel...

vineri, 22 ianuarie 2010

E o lume nebuna, nebuna, nebuna...

           Ce invatam in primul rind cind eram mici? Respecta pe cei mai mari ca tine si pe batrini! Nu? Am dreptate? Acum ma intreb: dar ei ma respecta pe mine? Raspunsul este evident NU si il pot argumenta...
           Veneam ieri intr-un autobuz oarecare, dupa ce m-am despartit de o colega de la birou, autobuz care era atit de plin ca nu aveai unde sa cazi... Ma urc ultimul, usa abia se inchide; urmeaza prima statie: cobor, fac loc sa coboare, ma urc... autobuzul plin cam 70% dupa plecare; un loc liber in fata mea; un moment de neatentie si zburam spre jumatatea autobuzului... De ce?! Simplu: o baba m-a impins asa de tare pentru a obtine locul ala incit am darimat vreo 3 persoane in fata mea, care bineinteles s-au luat instantaneu de mine... Pina sa le explic care e situatia, chiar si baba le-a sarit in ajutor! Am incercat sa nu ma enervez si sa ii spun unui domn care se agita din ce in ce mai tare care a fost situatia, dar nu am reusit... Bineinteles ca am recurs la actiunea clasica, adica injuraturi la greu! Din experienta stiam ca daca iti bagi o data, toata lumea tace, fapt care s-a si intimplat...
           Banala intimplare de ieri a fost ultima pina acum dintr-un lung sir: mai pot adauga scandaluri cu batrini destule, gen: de ce ai deschis geamul ca e curent? (vara la 30 de grade cind pute in RATB de-mi cade nasul), de ce nu-i faci loc d-lui/d-nei X ca nu poate merge? (de ce plm merge la ora 16:00 cind toate mijloacele de transport sint pline? la 10 de ce nu se plimba? adica eu ma trezesc la 6, plec la 6:30 la birou, bag ca bou' pina la 3 si apoi tot eu tre sa ii cedez locul babornitei?!), etc.
           Concluzia este ca nu noi nu-i respectam pe batrini, ei nu ne respecta pe noi...!

miercuri, 6 ianuarie 2010

Inceput de 2010

Dupa o vacanta minunata alaturi de cei dragi (am mers si cu trenul, mai exact cu personalul, acel tren pe care il stim de ani de zile, va amintiti cum mergeam la mare cu parintii cind eram mici si cautam numerele prin compartimente si uneori se dublau numerele si trebuia sa te certi cu cel care avea acelasi numar cu tine, acel tren care nu are incalzire si prin geamurile caruia vezi efectiv cum patrunde frigul - dar in care e recomandat sa mergi cu "nasu"...) ce-i sta bine omului sa faca? Evident, sa munceasca! Dar ce draq chef mai ai de munca?! E asa de frumoasa libertatea si tu trebuie sa te izolezi intre patru pereti, pentru ce? Urasc prima zi de munca si urasc trecerea de la libertate la "temnita" numita birou! Dar toti trecem prin asta si nu putem decit sa speram ca in ziua de miine vom avea chef, vom munci mai mult si vom fi mai productivi! Un singur lucru nu il recunoastem niciodata: seful NU va observa ambitia, constiinciozitatea noastra si NU ne va motiva pozitiv (pentru ca managemntul ne spune ca exista si o motivare negativa) nici macar verbal!
Nu-mi ramine decit sa urez tuturor mult succes in noul an si tot ceea ce va doriti sa se adevereasca. Chiar daca ni se pare greu inceputul, trebuie sa privim cu incredere spre viitor...
C'est la vie... et la vie continue même si vous voulez même si vous ne voulez pas!

marți, 1 decembrie 2009

La multi ani, Romania!

In primul rind "La multi ani!" tuturor romanilor, oriunde ar fi ei! Si pentru ca am reusit sa obtin aceasta zi libera intr-un final, am mers si la Arcul de Triumf la parada militara.Vremea frumoasa a scos peste 10000 de romani si alte natii (am vazut si arabi si negri) sa priveasca parada . Din cauza spatiului restrains de unde puteam sa privim ceremonialul s-a resimtit lispa unui ecran ce ar fi multumit pe toata lumea. Multi s-au imbulzit, s-au urcat in copacii din jur, au rupt pomi, adica s-au comportat romaneste.In rest, organizarea armatei a mers dupa ceas, cu tot tacamul. Sosirea presedintelui a fost marcata de cateva strigate (nu tocmai de incurajare), dar s-au stins rapid. Norocul nostru ca nu ne-a chinut cu un discurs searbad, specific in asftel de momente. Pe fundalul intonarii imnului s-au tras 21 slave de tun, moment unic pentru cei care nu mai auzit un astfel de sunet ; este impresionant de pregnanta unda de soc. Survolarea avioanelor a fost momentul cel mai gustat de toti, impresionand prin dimensiuni si sunet unicul dar faimosul nostru Hercules devenit si el roman odata cu achizitionarea de la americani.Pacat ca nu avem mai multe, pacat ca noi nu producem. De remarcat maiestria si curajul pilotilor avioanelor de vanatoare.
Mai jos sint citeva imagini a ceea ce se vedea din multime:



Tot acest spectacol merita vazut aici sau la Alba Iulia, oriunde se sarbatoreste, in tara sau strainatate, pentru a nu uita istoria acestei zile, jertfa militarilor datorita carora noi toti trebuie sa le fim recunoscatori...!

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Privitor ca la teatru... la Nottara

Aseara am fost la teatru! A fost minunat! Este a 2-a oara in ultimii 2 ani... Si atunci tot la Nottara am fost. S-a jucat o comedie, "Retro" de Aleksandr Galin, avindu-i in rolurile principale pe Virgil Ogasanu si Cristian Sofron.
Astazi, când suntem terorizati de imperativul reusitei personale, când totul are un pret, dar prea putine lucruri mai au valoare, piesa dramaturgului rus ne aminteste, în mod simplu si direct, ca oamenii mai au si suflet.
Povestea e simpla. Fiica sa il aduce din satul natal sa traiasca la oras alaturi de familia ei. Acestia sunt oameni ajunsi, parveniti colectionari de obiecte de arta, iar batranul nu se poate adapta vietii propuse de ei.
Tinerii incearca sa-i gaseasca o partenera si organizeaza un "casting", la care in urma anuntului vor veni trei „pretendente“, cu conditii sociale diferite... premisele conflictelor sunt savuroase…
Pacat ca sala nu a fost plina, dar a meritat!

Recomand mersul la teatru in locul unui bar imbicsit de fum(uri) si de fite ale pitipoancelor... E altceva, e... minunat!

miercuri, 18 noiembrie 2009

Vino sa vezi Bucurestiul noaptea! - ca ziua nu are sens...

Bucuresti. Romania. Trafic, aglomeratie, ingramadeala, cozi, oameni... multi multi oameni...
"Transport in comun? Este... Este oare? Este, clar este. Deci mergem la comun! Mergem! Cit de mult? 50 de m in 15 minute. De ce asa incet? Ei, cum de ce? E greva la metrou!"

Cam asta se intimpla:

O poza face cit o mie de cuvinte, deci nu mai adaug nimic! Sper sa termine greva aia cit mai curind... Drum bun!