O calatorie cu trenul pe meleagurile nostre iti poate induce o stare de REVOLTA, PANICA si, in final, DEPRESIE. REVOLTA te cuprinde imediat ce iei primul contact cu trenul sau gara de unde iti incepi calatoria, atunci cand constati ca nu se respecta ora de plecare, cand aceasta intarziere nu este anuntata sau justificata si cand cei de la informatii ridica din umeri. Starea de revolta se accentueaza atunci cand constati ca esti singurul din compartiment care si-a cumparat bilet, ceilalti calatori mergand cu ,,NASUL” - controlorul acela cu figura blazata care-si baga in propriul buzunar taxa care, in mod normal ar trebui sa intre in bugetul CFR. Dezinvolt in miscari si atitudine pare sigur ca nimeni nu-l urmareste sau verifica….probabil stie el ceva! Ceva care noua, calatorilor corecti, ne scapa. Si ne revolta! Imediat dupa acest episod te apuca starea de PANICA atunci cand bancheta jupuita pe care stai se misca de colo – colo, cosurile de gunoi sunt smulse de la locul lor, vecinul tau e unul ,,colorat” si de undeva (nu-ti dai seama de unde) razbate o muzica pe care nu vrei s-o asculti. Nu ai incotro pentru ca ,,NASUL” e ocupat cu recoltarea taxelor, e ,,uns” pentru a nu interveni in astfel de cazuri, te simti singur, stingher si nesigur in lumea asta coloroata si abjecta ce te inconjoara. Urmeaza ultima faza – DEPRESIA. E suficient sa privesti pe fereastra (aproape mata) peisajul jalnic ce ti se perinda prin fata ochilor: sine ruginite, pline de buruieni, gunoaie imprastiate peste tot, vagoane ramase in paragina de ani de zile, gari in ruina si abandonate. O imagine de cosmar ce te duce cu gandul departe de orice urma de civilizatie, de speranta, cufundundu-te incet intr-o stare de apatie si prostratie. Ramai in starea asta pana la urmatoarea greva a CFR, atunci cand angajatii isi cer drepturile, vor mariri de salarii, conditii mai bune de munca. Abia atunci te trezesti din starea depresiva si te apuca din nou revolta stiind unde se duc banii care se cuvin pentru o calatorie civilizata. Nu, nu pot sa fiu solidar cu ei si ar trebui sa ne unim impotriva acestor paraziti care ne duc mereu urma, ne fac de ras si ne terorizeaza cu grevele lor nejustificate.
Mi-ar placea sa aflu noi pareri despre calatoriile voastre; eu am descris o zona geografica a tarii ( Muntenia) si tare m-as bucura sa ma contraziceti, sa-mi spuneti ca la voi e altfel, ca nu tot CFR –ul e asa, ca undeva se intrevede "luminita de la capatul tunelului". E adevarat ca eu am descris un tren personal, nu un Intercity, dar asta tot nu justifica starea lamentabila a vagoanelor si a garilor, atitudinea controlorilor. Chiar nu vegheaza si nu controleaza nimeni aceasta activitate? De pe fotoliile confortabile nu coboara nimeni pe teren sa vada toate astea?
E o poveste fara sfarsit pe care trebuie s-o suportam cu toate cele trei stari induse de calatoria cu trenul, un tren care parca merge inapoi...
Postări
