miercuri, 27 ianuarie 2010

Internetul si caile sale...

           Ma gindeam acum citeva minute la urmatorul aspect: cit de periculos poate fi internetul (?!) Nu in sensul acela de a nu lasa copiii sa navigheze pe cutare site sau sa vorbeasca cu persoane necunoscute... ci in sensul ca poti face rau cuiva oricind. Adica, concret: nu mi-a placut cum a vorbit persoana X de la firma Y la care am fost sa cumpara produsul Z. Booon... deci, vin acasa si ma apuc sa fac o reclamatie pe office@...; apoi ca sa fie treaba treaba, scriu pe un forum foarte citit, gen softpedia... Astfel, la o simpla cautare a numelui X pe google, o sa apara tot ceea ce am avut eu de zis la adresa sa. Concluzia: persoana este desfiintata!
           Poate te intrebi de ce mi-a venit aceasta idee, de unde conceperea acestui post... Ei bine, si eu am trecut printr-o experienta asemanatoare acum 3 ani, cind mi-a tras-o si mie un client, total gratuit, numele meu fiind implicat intr-o situatie de kkt in primele rinduri ale lui google... Cu bunavointa unui admin al forumului respectiv am reusit sa sterg porcaria aia de acolo, singurul care mai amintea de situatie fiind cash-ul site-ului...
           Mi-am promis ca nu voi mai recurge la astfel de fapte (reclamatii, atacuri online, etc) daca nu este impetuos necesar, ceea ce recomand tuturor celor ce au citit aceste rinduri!
           Ginditi-va, daca vi s-ar imtimpla voua?!

luni, 25 ianuarie 2010

Primul inginer

           Dane, stiu ca ma citesti... Pentru tine e post-ul asta! Iata cu adevarat primul inginer! Este ca te face? :D

vineri, 22 ianuarie 2010

E o lume nebuna, nebuna, nebuna...

           Ce invatam in primul rind cind eram mici? Respecta pe cei mai mari ca tine si pe batrini! Nu? Am dreptate? Acum ma intreb: dar ei ma respecta pe mine? Raspunsul este evident NU si il pot argumenta...
           Veneam ieri intr-un autobuz oarecare, dupa ce m-am despartit de o colega de la birou, autobuz care era atit de plin ca nu aveai unde sa cazi... Ma urc ultimul, usa abia se inchide; urmeaza prima statie: cobor, fac loc sa coboare, ma urc... autobuzul plin cam 70% dupa plecare; un loc liber in fata mea; un moment de neatentie si zburam spre jumatatea autobuzului... De ce?! Simplu: o baba m-a impins asa de tare pentru a obtine locul ala incit am darimat vreo 3 persoane in fata mea, care bineinteles s-au luat instantaneu de mine... Pina sa le explic care e situatia, chiar si baba le-a sarit in ajutor! Am incercat sa nu ma enervez si sa ii spun unui domn care se agita din ce in ce mai tare care a fost situatia, dar nu am reusit... Bineinteles ca am recurs la actiunea clasica, adica injuraturi la greu! Din experienta stiam ca daca iti bagi o data, toata lumea tace, fapt care s-a si intimplat...
           Banala intimplare de ieri a fost ultima pina acum dintr-un lung sir: mai pot adauga scandaluri cu batrini destule, gen: de ce ai deschis geamul ca e curent? (vara la 30 de grade cind pute in RATB de-mi cade nasul), de ce nu-i faci loc d-lui/d-nei X ca nu poate merge? (de ce plm merge la ora 16:00 cind toate mijloacele de transport sint pline? la 10 de ce nu se plimba? adica eu ma trezesc la 6, plec la 6:30 la birou, bag ca bou' pina la 3 si apoi tot eu tre sa ii cedez locul babornitei?!), etc.
           Concluzia este ca nu noi nu-i respectam pe batrini, ei nu ne respecta pe noi...!

miercuri, 20 ianuarie 2010

My Phone - o aplicatie mai mult decit interesanta

          Dupa ce am "testat" citeva programe pe HP-ul meu, gen XCPUScalar, bineinteles ca efectul a fost "craparea" WM-ului... Asadar, a trebuit sa reinstalez Windows-ul (noroc ca aveam flash-ul...). Ca efect, normal ca toate datele din PDA s-au dus! Prin aplicatia MyPhone am reusit sa-mi recuperez tot: contacte, task-uri, inregistrari appointments, absolut tot... Aceasta aplicatie ajuta la sincronizarea device-ului cu serverul Microsoft, stocind orice informatie doresti de pe PDA, online. Deci, daca se duce WM-ul, tot ce trebuie sa faci este sa te conectezi la MyPhone si totul se transfera inapoi pe PDA - in limita a 200 MB. Simplu si util... Recunosc ca aceasta aplicatie m-a salvat efectiv...
          In concluzie, recomand celor ce folosesc device-uri cu WM, folosirea ei cel putin o data pe saptamina. Singura conditie este sa ai cont @ Hotmail / Live...

luni, 18 ianuarie 2010

Vacanta de vara - planuri, idei, sfaturi pentru 2010

           Este criza, dar asta o stim deja; ceea ce nu stim este ca tarifele au ramas aceleasi, nici un leu mai putin fata de 2009. Avind in vedere ca se incurajeaza din nou turismul extern, weekend-ul acesta mi-am indreptat eforturile intru gasirea unei destinatii de vacanta, bineinteles, straina...
           Prima data am zis Londra... Dar ce presupune Londra? Ei bine, pentru 3 nopti la destinatie in luna iulie costurile sint in felul urmator: bilet avion Tarom: 170 EUR / pers + cazare in jur de 200 EUR / 3 nopti / camera dubla...
           A doua oara (si ultima...) m-am orientat spre Praga, care se prezinta astfel: bilet avion CSA: 165 EUR / pers + cazare in jur de 200 EUR / 3 nopti / camera dubla...
           Analizind rational, un city break de forma aceasta m-ar duce la 700-800 EUR / 2 persoane, asta in varianta in care m-as rezuma numai la a vizita pe ici pe colo si la a servi masa de prinz si cina; daca mai punem si suveniruri si mici cadouri se face de 1000 EUR.
           Deci cred ca ma rezum la a merge la mare, la noi... Intr-o saptamina nu cheltuiesc mai mult de 400 de EUR cu totul... Si cind te gindesti ca o jumatate de zi a tot cautat o destinatie straina la un pret bun... Tot noi sintem de vina si cu asta! Stitit de ce? Scadeti 25 EUR / pers din fiecare tarif de mai sus, cazare si transport! Acesta este comisionul fiecarei agentii de turism... Parca e mai ok, nu?!

joi, 14 ianuarie 2010

REuse... REduce... REcycle...

Iata ce putem face pentru noi, pentru o viata mai curata si un viitor mai sanatos: putem arunca la cos resturile! Simplu, nu? Oare?!
Mai jos sint prezentate citeva din urmarile "neglijentei" noastre...



Eu zic ca se mai poate face ceva pentru a ne civiliza. Si cind te gindesti ca e atit de simplu... Pfffff...

miercuri, 13 ianuarie 2010

Review HP IPaq 614c Business Navigator

           A trecut aproximativ o luna de cind sint in posesia unui HP 614c...

           Pentru cei care intentioneaza sa-si achizitioneze un astfel de produs, iata un scurt review:

1. Argumente pro:
- touch screen-ul este minunat: nu are delay, se vede impecabil si este destul de mare
- Windows Mobile 6.0, sistemul initial pe care il are lasa mult de dorit! Recomand upgrade la WM 6.5, upgrade pe care eu l-am facut dupa o saptamina. Se "misca" minunat pe WM 6.5 si este mult mai accesibil fara pen
- pe WM 6.5 calitatea sunetului si volumul sint net superioare fata de WM 6.0
- WI-FI-ul este cireasa de pe tort; sint atitea hot spot-uri in Bucuresti incit il poti folosi in voie si merge super
- GPS-ul se misca destul de bine cu IGo 8 ultima versiune, august 2009
- camera de 3M este sufiecienta pentru pozele incognito...
- Windows Media Player este ok pentru mp3 sau alt tip de video (dar nu MP4)
- sincronizare perfecta cu PC-ul si mai ales cu Hotmail sau aplicatia de la Microsoft, MyPhone
- poti instala o multime de aplicatii, precum Skype, YouTube Player, etc cu mare usurinta
- functia senzitiva a keypad-ului este de un real ajutor la navigarea prin menu-uri sau pe net, la fel si scroll-ul din lateral

2. Argumente contra:
- bateria nu tine mai mult de 3 zile, folosire normala; pe WI-FI nu mai mult de o zi, iar pe GPS citeva ore
- pozele nu sint tocmai OK, dar sa zicea ca trecem peste pentru e un PDA business pina la urma si cum spunea un prieten, "nu toti liceenii isi cumpara asa ceva"
- nu are radio
- uneori, daca e "butonat" la greu, se mai blocheaza WM sau da erori de genul ca merge greu, etc dar se rezolva de la sine de cele mai multe ori, rare fiind cazurile cind trebuie resetat

          Eu, unul, sint foarte multumit de acest HP si il recomad tuturor celor ce sint in cautare de un PocketPC, de un dispozitiv PDA cu WM, adica celora care nu vor un telefon multimedia gen IPhone sau mai stiu eu ce...

marți, 12 ianuarie 2010

MEDLIFE - "Nu tratam nervii, ii provocam!"

          Ieri am fost nevoit sa merg la Medlife pentru o problema la picior; am calcat strimb (la propriu) si dupa citeva zile m-am trezit cu o umflatura in zona gleznei si cu o durere persistenta. Asadar, dupa ce am fost consultat de un medic ortoped la clinica de la Favorit a trebuit sa merg la Memorial Hospital pe Grivita pentru radiografii. Toate bune si frumoase aici, un asistent de treaba, aparatura ultramoderna, dar toate aceste minuni nu au tinut decit 30 de minute. Dupa ce am platit contravaloarea radiografiilor, adica 215 lei, m-am intors sa iau rezultatul, dar doctorita de la camera de imagistica, acea scrumbie de vreo 27-30 de ani, nici macar nu-i pasa de cei care asteptau. Traiasca cafeau, tigarile si birfa pe banii pacientilor, dar pe bani multi nu asa oricum...
          D-soara Camelia, toti lucram cu publicul, dar nu ne batem joc, mai ales ca EU TE PLATESC! Nu am mai asteptat sa interpreteze tot ce era prin imaginile alea pentru ca intirziam la medic la clinica de la Favorit, dar d-soara Camelia... cam ce crezi? Se lasa azi cu reclamatie??? Eu asa zic...

Ca abonat Medlife, pot spune ca serviciile lor sint ok, doctori specialisti bine pregatiti si cu experienta, personalul de la receptie mereu amabil, dar tipa asta sa dea draq daca nu e oaia neagra a clinicii...
         Recomand serviciile lor dar nu interpretati radiografiile la Grivita la domnisoara doctor Camelia... Nu se stie ce toane va avea si plus de asta si experienta sa lasa de dorit! Asadar, "stimata", na ca ti-am facut reclama gratuita! :P
P.S. Bine ca am scapat! Nu am nimic grav, totul revine la normal intr-o saptamina! :D

vineri, 8 ianuarie 2010

Moartea unui Nemuritor

Azi, Elvis Presley ar fi implinit 75 de ani... Site-ul Wikipedia ne da citeva detalii despre viata Regelui; astfel, aflam ca:

Copilărie

În ziua de 8 ianuarie 1935, în Tupelo, un mic orăşel din statul american Mississippi, într-o casă modestă, Gladys Presley aduce pe lume doi gemeni. Primul, Jesse Garon s-a născut mort, dar cel de-al doilea, Elvis Aaron Presley s-a născut fără probleme, devenind singurul copil al familiei. Copilul a crescut în mijlocul familiei, alături de rudele care locuiau în aceeaşi zonă a oraşului Tupelo. Deşi trăiau în condiţii grele, totuşi Vernon şi Gladys Presley se străduiau să-i asigure cele necesare micului Elvis, care devenise acum centrul atenţiei celor doi.
În Tupelo, Elvis are şi primele contacte cu muzica. De mic cânta în corul bisericii împreună cu familia, muzica şi predicile înrădăcinându-se adânc în modul de a gândi al muzicianului. Tot în oraşul natal are pentru prima dată ocazia de a-i asculta pe blues-manii negri, care vor avea o mare influenţă asupra tânărului, alături de muzica country din programele radio pe care le asculta întreaga familie.
Prima apariţie pe scenă are loc la vârsta de doar 10 ani, când cântă Old Shep în cadrul unui concurs de tinere talente organizat în Tupelo, cu ocazia târgului Mississippi-Alabama Fair and Diary Show, câştigând premiul al doilea (cinci dolari şi posibilitatea de intra gratis la toate atracţiile târgului). La această vârstă, primeşte în dar şi prima chitară, părinţii neputându-şi permite bicicleta mult dorită de fiu. În 1948, cu ocazia serbării de final a anului şcolar, micul Elvis cânta la chitară şi voce piesa Leaf on a Tree (O frunză într-un copac).
Nu după mult timp se mută în nordul oraşului Memphis, în încercarea părinţilor săi de a-şi croi o viaţă mai bună. Aici munceşte în diferite locuri pentru a sprijinii financiar familia, în paralel urmând liceul şi continuând să cânte la chitară. Îşi lasă părul lung (în comparaţie cu standardele vremii) şi perciunii să crească, ceea ce îl face să se distingă de ceilalţi adolescenţi. Participă la un concurs de talente, unde, cântând la chitară într-un stil considerat dur şi agresiv, primeşte mai multe aplauze decât toţi ceilalţi, câştigând premiul întâi.

Începutul carierei muzicale

După absolvirea liceului, munceşte în diferite fabrici din oraş, iar în 1953 înregistrează primul demo la Memphis Recording Service (mai târziu cunoscut sub numele de Sun Studio) contra sumei de patru dolari. Acesta conţine piesele My Happiness (Bucuria mea) şi That's When Your Heartaches Begin (Atunci încep durerile tale de inimă) şi este făcut cadou mamei sale. La începutul anului 1954 înregistrează un al doilea demo la acelaşi studio, iar în vară la sugestia patronului - Marion Keisker - înregistrează o serie de cinci single-uri printre care şi celebrul That's All Right alături de Scotty Moore (chitară) şi Bill Black (bas). Alături de aceştia obţine contracte în mici cluburi din Sud continuând totodată să lucreze şi la Crown Electric. După ce este respins la preselecţia pentru Grand Ole Opry fiind îndrumat de organizatori să se întoarcă la slujba sa de conducător de camioane, i se oferă un contract pe un an de zile pentru a cânta în fiecare săptămână în cadrul programului Louisiana Hayride realizat de KWKH Radio, principalul concurent al Grand Ole Opry. Aici îl întâlneşte pe Colonel Tom Parker, promotor şi manager cu care în 1955 va semna un contract.
În noiembrie 1955, Elvis semnează cu RCA Records, Colonel Parker negociind vânzarea tuturor înregistrărilor făcute la Sun Studio de către interpret contra imensei (în acele vremuri) sume de 40.000 de dolari plus un bonus de 5.000 de dolari pentru Presley. Cele cinci single-uri au fost relansate de către RCA, Elvis devenind cel mai mediatizat nou interpret din industria muzicală. Pe 10 ianuarie 1956, Elvis participa la o sesiune de înregistrări în studioul RCA din Nashville alături de grupul back in vocals Jordanaires, unde printre alte piese va înregistra şi Heartbreak Hotel. Single-ul Heartbreak Hotel / I Was The One este promovat de RCA şi a fost vândut în peste 300.000 de exemplare numai în primele trei săptămâni, fiind şi primul single al lui Elvis ce va înregistra vânzări de peste un milion de exemplare, aducându-i interpretului primul disc de aur.

Pentru cei ce vor sa afle mai multe, click aici.

Si melodia ce-mi place cel mai mult: Suspicious Minds

Vrajitorul din Oz vs. The Lord of The Rings

          Ca in fiecare dimineata, dupa ce ma trezesc fac o scurta incursiune in meandrele presei. Nu ca ai avea ce citi dar e ca o spalare pe creier, fiecare articol avind doza sa de timpenie sau umor... Asadar, dupa citeva perindari pe diverse site-uri, vine rindul ziarului Libertatea, care la sectiunea "Politica" publica un articol cu titlul "Base l-a batut pe Geoana cu Steaua Vrajitoarelor" (click aici pentru articolul complet)
         Bun... In timp ce citeam acest articol, parca mi-l si imaginam pe presedinte calare pe un balaur, survolind casa lui Geoana si urmarindu-l in timp ce dormea, aruncind blesteme asupra lui... Ce draq, nu mai avem cu ce umple ziarele? Chiar era asta un subiect impetuos necesar?!
         In fine, articolul exista, fiecare il poate citi si interpreta asa cum crede de cuviinta...