De ce iubesc ciinii

Nu, nu pentru ca as tine cu Dinamo... Nu exista fiinta pe lumea asta (in opinia mea) mai inteligenta, mai atasata si mai loiala decit ciinele. N-am sa uit niciodata: in copilarie, cind mergeam la tara - si mergeam destul de des "in cantonament" acolo - aveam unul ca o vulpe (la culoare ma refer) botezat, nu stiu de ce, Ciuli. Am crescut efectiv alaturi de catelul asta, de o inteligenta rara, care mi-a fericit copilaria. A trait in jur de 15 ani, dar am avut 15 ani minunati "alaturi" de el... Apoi, dupa ce a murit, am mai avut o catelusa, dar parca prea jucausa pentru mine, si ulterior, adica pina mai anu' trecut un catel adoptat de la centrul de animale din Pitesti. Cind zic adoptat ma refer cu alte in regula: vaccin, certificat de adoptie, declaratie pe propria raspundere ca nu-l chinui, ca nu-l legi, etc. ceea ce e foarte bine intr-o Romanie a zilelor noastre, incredibil chiar... Si asa s-a nascut mitul Rex... Dar sa-l vedem pe "eroul" nostru:

Desi era de o "salbaticie" rar intilnita, adica nu statea sa pui mina pe el niciodata (eu unul, l-am atins doar cind l-am ridicat de la centrul respectiv si l-am pus in masina), avea ceva placut, te facea sa-l iubesti numai privindu-l... A dormit micutul 24 de ore incheiate dupa ce l-am luat, asa de obosit era... Si iata ca Rex ne-a acaparat sentimentele tuturor intr-un timp foarte scurt: toti tineau la el si el stia asta, dar nu a profitat niciodata de aceste sentimente (asa cum fac unii din noi...). Si... dintr-o data s-a intimplat sa moara, exact cind nu trebuia... Nu am inteles niciodata ce s-a intimplat, cert esta ca s-a dus... s-a dus cu magia lui cu tot...

Chiar daca in prezent un altul (de la un vecin primit) i-a luat locul fizic, nici unul... niciodata nu-l va inlocui in inima mea...

P.S. Nu stiu de ce simteam ca trebuie sa scriu postul asta... Cred ca cel care nu iubeste un animal nu este OM... exact ca-n melodia aia cu bucata de piine...